Pragul de 1000 euro pentru remiterea de bani din străinătate o aberație care poate afecta grav economia României

Oficiul Național pentru Combaterea Spălării Banilor propune un proiect de lege cu scopul de a se reglementa câteva măsuri privind transpunerea în legislația naționala a unei directive europene. Deși sunt de înțeles obligațiile pe care le avem ca stat, totuși aceste transpuneri nu trebuie să ne afecteze în mod ierversibil cetățenii și să conducă la efecte negative la nivel economic. Cu toate acestea, art. 7 din proiectul de Lege (aflat pe site-ul instituției din data de 31.01.2018) privind combaterea spălării banilor și modificarea altor acte normative prevede la alineatul 5 că pentru activitatea de remitere de bani, entităţile raportoare transmit Oficiului rapoarte privind transferurile de fonduri a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 1.000 euro.

Este cunoscut faptul ca din anul 2007 până în prezent românii au constituit cel mai mare val de migrație (după sirieni) pe teritoriul Uniunii Europene, în prezent aflându-se peste granițele țării peste 3,4 milioane de concetățeni. Majoritatea lor au fost determinați să caute un loc de muncă mai bine plătit în străinătate pentru a putea să își întrețină familiile în România. Astfel a apărut fenomenul tranferului de bani, românii din diaspora fiind cel mai important “investitor străin” pe care îl are țara noastră. Această reglementare care are ca scop raportarea sumelor de peste 1000 euro care sunt transmise în țară poate avea ca efect pe lângă crearea în mentalul public a ideii de control (lucru pe care de obicei simplii cetățeni îl detestă) și o stopare a remiterii de fonduri prin instrumentele deja utilizate astfel că România ar putea pierde sume importante de bani care ar putea să fie utilizate în țară. Dacă pentru tranzacții bancare de peste 10000 euro acest prag nu ar putea fi comentat, cu toate acestea alegerea pragului de 1000 de euro ar fi trebuit să aibă o justificare. Expunerea de motive nu acoperă acest aspect.

Se pune pe drept cuvânt întrebarea dacă românii din străinătate sunt capabili să finanțeze activități de terorism sau alte acțiuni ce sunt asimilate prin remiterea unor sume mai mari de 1000 euro către familiile lor din țară. Oare un muncitor german este controlat la sânge dacă trimite mai mult de 1000 euro către familia sa sau către un terț? Eu spun că nu. Dacă birocratizăm și această simplă activitate, dacă o controlăm vom avea ceea ce nimeni nu intuiește acum. 

Nimeni nu justifică care au fost criteriile după care s-au fixat acest pragși cum a fost calculat acesta și care sunt rațiunile de ordin economic, legislativ sau de siguranță naționala pentru care s-a coborât cu limitele atât de jos pentru a afecta românii plecați la muncă în străinătate. Este o problematica la care merită să reflectăm pentru a nu crea și mai multe dificultăți decât avem deja.

Lasă un răspuns