Legea salarizării sau sarabanda discriminărilor

La momentul dezbaterilor pe tema legii salarizării unitare avertizam de la microfonul Senatului despre faptul că aceasta este pe alocuri discriminatorie, creează inechități și acuzam modul „pompieristic” de adoptare, dezbaterile insuficiente, netransparente și fără dialog concret cu partenerii sociali. Am depus amendamente să repar câteva rele. Degeaba. Am susținut în plen amendamentele respinse. Degeaba. Minciuna trebuia dusă până la capăt.

Sub deplinul efect de turmă, majoritatea parlamentară s-a grăbit să adopte această lege prezentata ca fiind cea mai mare victorie a guvernării PSD –ALDE de până la acel moment, o încununare a falselor eforturi pe care conducătorii acestor formațiuni susțineau că le-au făcut spre binele românilor. Nimic mai grav și acum se dovedește că binele românilor era doar o formulă speculativă a unor personaje tip maimuță aflată sub efectul narcoticelor de partid, sau mai bine zis sub efectul beției voluntare complete cu cea mai proastă băutură oricare din ele puse la dispoziția doritorilor de pupincurism de ayatolahul din Kiseleff.

Remarc cu durere că după eșecul vizibil al acestei legi, aceleași personaje asemănătoare limacșilor se grăbesc să o repare în accepțiunea lor, fără să realizeze că sarabanda altor măsuri nu sunt de natură să stabilizeze ci mai degrabă să încurce, să ducă oamenii la disperare și să creeze alte efecte discriminatorii. Despre predictibilitatea unui salariu, nici vorbă. Despre pensia viitoare nu există nici o variantă de calcul atât timp cât sporurile sunt limitate și aici vorbim de cele cu caracter permanent. Rezultatele legate de salarizare sunt absolut dezamăgitoare și au generat inflație în economie. 

Se mint cu statistici puse sub formă convenabilă și se încearcă inducerea ideii că totul este sub control. Păi dacă și Klaus Johannis în expectativa lui continuă a realizat acest lucru după numai opt luni de la intrarea în vigoare înseamnă că nu e bine deloc. De fapt, am revenit la o situație similară cu aceea care exista înainte de apariția legii, excepțiile făcând acum regula, iar idealul clamat al salarizării unitare a devenit realitatea discriminatorie și impredictibilă.

Lasă un răspuns